N-am s-o iau cu inceputul ca nu ma mai tin nervii, mai bine cu mijlocul spre sfarsit.
Inainte de a putea da licenta, eram datoare cu un examen la o materie oarecare (nici acum nu inteleg cum l-am picat) pe care trebuia sa-l sustin pe 29 ianuarie. Bon. Imi fac bagajelul, pe 28 ma duc la capitala, ma instalez pe capul lui My Honey (nu chiar pe capul ei, un pic mai pe langa) si ma prezint la examen pentru a nu stiu cata oara. Eram 6-7 SUTE de studenti care picau sitematic la materia respectiva si toti ne intrebam cum dracu’ nu prmomovam examenul. Materia era atat de tocita si rastocita incat si la 3 a.m. daca eram treziti puteam raspunde complet la orice intrebare din orice capitol. Deci n-avea legatura cu cat ne duce capul.
In fine, m-am dus relativ relaxata la examen, am facut subiectele si-am iesit multumita din sala. Facusem 5 subiecte din 6, la al 6-lea nu eram foarte sigura si decat sa scriu balarii mai bine ma abtin. Mai ramanea sa astept nota si sa ma inscriu la licenta in perioada 2-9 februarie. Mbun, m-am dus pe 2 feb. “Au venit notele?” “Nu don’shoara, maine.”
3 feb.
“Notele?” “Maine don’shoara.”
4 feb.
“?” “Incercati maine.”
5 feb
….
6 feb
….
Ultima zi de inscrieri, 9 februarie. Aveam 2-3 ore dormite, la 6 am fost in picioare, la 8 intram in secretariat. “Doamna, sper ca au venit notele…” “Inca nu don’shoara, poate peste o ora, doua”. N-aveam ce face decat sa injuram si sa asteptam. Scriu la plural pentru ca eram niste zeci si zeci de studenti ce asteptam pe holurile facultatii. Aveam in brate dosarul, doar sa-l predau dupa ce-mi aflu minunata nota.
Pe la 11 jumatate iese o secretara cu un brat de cataloage si incepe sa strige promovatii. Cam ca la examenul de conducere. Iti auzi numele, iti iei dosarul si pleci acasa. Aici era invers, iti auzi numele, esti promovat si te inscrii.
Imi tineam respiratia asteptand sa-mi aud numele si….si-a trecut de mine. Nu se poate, ma gandesc poate n-am auzit eu, sau poate ametita de secretara (extrem de aiurita) m-a sarit din greseala.
“Doamna, dar Honey?”
“Mmmm, Honey picata la examenul X.”
Cum as putea explica ce-am sitit in momentul ala…Cu scuzele de rigoare, o sa incerc a reproduce: “Cum e posibil, imbecili de ultima speta, sa pic singurul examen pe care oricum trebuia sa-l promovez fara probleme acum multe luni? Cati bani mai vreti imbuibati nenorociti, am bagat bani in voi cat sa mai fac inca o facultate. Numai eu am platit restante si taxe cat pentru toate plasmele de pe pereti. Ce placeri pervese vreti sa va staisfaceti batandu-va joc in halul asta, mi-ati futut deja un an din viata si v-a placut atat de tare incat vreti sa-mi mai futeti jumatate?”
Textul de mai sus a se considera mostra.
Dupa ce am epuizat toate injuraturile invatate de la 3 ani pana acum, am realizat ca va trebui sa-mi sun parintii pentru a le da vestea trista. Eram aproape in transa, miscari mecanice au deschis telefonul si o voce sparta i-a anuntat “Am picat.”
Dar totusi….
Numai bine