Tags

, , ,

Cat de mult s-ar simplifica lucrurile, cate neplaceri si dureri de cap ar putea fi evitate daca urmatorul dialog ar fi, macar in esenta, transpus in realitate:

“Sultana chema intr-o zi pe Demirgian.

– Asculta Demirgian, tu nu vrei sa te insori?
– Ba m-as insura, raspunse acela privind-o cu circumspectie, ca intr-un inceput de tocmeala dificila. Mi-ai gasit cumva vreo partida?
– Nu, ti-as propune sa te insori cu mine.
– Nu m-as da inapoi!
– Prea grozav nu esti, dar ai barbatie in tine, nu intristezi o femeie. Sa te mai cultivi totusi.
– Sa ne luam!
– Dar sa stii, mutre sa nu-mi faci. Sunt senzuala, cat sunt tanara poate sa te insel din cand in cand… discret.
– Si eu sunt senzual… am o fata, as vrea s-o mai tin.
– N-ai de cat! Sa n-o vad prin casa.
– Mai am o pretentie.
– Ce anume?
– Imi plac copiii. Sa-mi faci cel putin doi copii.
– Am sa-ti fac daca pot, ceva mai tarziu. Daca nu, fa-i cu cine vrei, ii primesc ca pe ai mei. Parca ce importanta are? Copiii sunt frumosi oricum, de-i fac eu sau de-i face altcineva.
– Atunci, foarte bine, primesc.
– Vreau sa te mai intreb un lucru: esti sanatos? Dealtfel o sa-mi aduci certificat.
– N-ai nici o grija, sunt fara cusur.
– Poti sa vii sa ma saruti.”

G. Calinescu – Bietul Ioanide

Numai bine.

Advertisements