Alarmele telefoanelor au sunat cu enervanta precizie dar am zambit pentru ca era oficial dimineata primei zile de primavara. Mi-am spalat ochisorii si-am observat ca soarele nu era de aceeasi parere cu galbenul calendar din bucatarie si statea pitit morocanos in spatele unor nori pufosi. Mi-am strambat fetisoara somnoroasa catre el si am scos limba. Las’ ca iesi tu, uraciosule!
Mi-am ales din sifonier un pulover vesel, verde, si-am reusit de data asta sa nu mai scap cana de cafea pe el. Deci it can be done. Ultimele doua dati cand am vrut sa-l port nu mi-a iesit.
Am purces catre masina, pregatita sufleteste pentru toate cele 3 minute de mers si 27649 de gropi. Puteam sa merg pe jos…dar eram pe tocuri…si mi-era lene…in plus zgaltaiala de la gropi ma ajuta sa ma dezmeticesc.
Ajunsa pe plantatia de bumbac am fost intampinata cu martaguse si ghiocei, zambilute, lalelute, trandafirasi de la toti colegii si cativa din afara. E tare fain sa fiu singura femeie din firma. Pacat ca e fain doar pe 1 si 8 martie.
Pe la 10, uraciosul (soarele) a binevoit sa-si intinda cateva raze zgarcite, destul cat sa ma inveseleasca de-a binelea. Si…s-a oprit curentul.
Fara electricitate nu am laptop, imprimanta, calorifer. Deci sursa de caldura ciu-ciu si sa stiti ca pe 1 martie e inca frig. Iar eu fara caldura sunt paralizata, nu misc, nu vorbesc. Pot comunica doar clipind o data pentru da si de doua ori pentru nu.
La 12 am cedat nervos si le-am explicat oamenilor ca trebuie sa ajung acasa sa ma imbrac mai gros. Seful m-a intrebat usor deranjat de ce nu-mi aduc un pulover de-acasa, sa-l am aici daca mi-e frig. Si ce-ar trebui oare sa-mi mai aduc, inafara de vesta care sta deja acolo din septembrie? Vreo doua-trei ilice? Niste galosi? O patura?
Am injurat aproximativ 5 minute si 48 de secunde.
In gand. Ca eu sunt o lady, ce vesta mea…
Asa s-a transformat pentru mine prima zi de primavara, in cea mai uracioasa zi de noiembrie, cu lapovita si zloata.
Sper ca ziua voastra a fost mai insorita.
O primavara minunata va doresc!
Numai bine.