gata, ma duc!

Well there, i did it. Am tot zis ca ma ocup de-o chestie si in sfarsit am facut primul pas. Mi-am facut programare la dintzolog. Am amanat luni si luni, “acum n-am timp”, “luna asta n-am bani”, “las’ ca ma ocup luna viitoare” si-asa a trecut mai bine de jumatate de an. Nu m-am folfilat de teama durerii, am un prag de suportabilitate foarte ridicat, ci pur si simplu am omis, n-a fost o prioritate, ceea ce e mai grav.

V-am spus, trebuia facuta de mult vizita doctorului, la un moment dat doua dintre maselutele mele s-au scandalizat grozav:

“Nu vezi ca ne distruge caria? Ce mai astepti?”
“Lasati-ma acum, n-am timp, in plina sesiune v-ati gasit voi sa vreti plombe?”
“Daca nu ne duci o sa te chinuim, o sa-ti para rau!”
“Heh, bring it on, am antrenament.”
“Nu ne subestima, suntem doua, una pe-o parte, una pe cealalta. O sa-ti trimitem pe rand junghiuri de-o sa-ti crape tamplele. De ce nu esti intelegatoare? Crezi ca o sa poti invata cu falcile umflate?”
“O sa va potolesc eu.”

S-au tinut de cuvant, ma chinuiau pe indelete mai ales in serile de dinainte de examene. Imi vuia capul. Turnam in mine orice medicament care imi crea iluzia ca mi-ar putea suprima durerea fie si pentru cateva minute. Din ce in ce mai puternice pana n-au mai avut nici ele efect. Asta nu era o oarecare durere de dinte. Era durerea provocata de doua masele infuriate si razbunatoare.

Am cedat, m-am dus, a scos nervul fiecareia, le-a pus plombite provizorii si s-a dus durerea. Daca s-a dus durerea cine s-a mai sinchisit sa transforme plombele provizorii in unele definitive? Nu eu. La prima guma mestecata le-a zburat imbracamintea cat colo. Au ma vociferat smaltuitele o vreme:

“Hei, ce faci, ai uitat de noi?”
“Pai…nu. Mai aveti un pic de rabdare, in cateva luni o sa va duc la un doctor bun.”
“Noi acum vrem! “
“Ei, acum nu se poate. Ce-o sa faceti?”
“O sa plecam, asta o sa facem.”

Si asa au facut, putin cate putin, bucata cu bucata, faramita cu faramita m-au parasit lasand in urma lor doar cioturi informe, zgrumturoase si ingrozitor de inestetice.

Pana acum. Gata. Macar din respect pentru domnul doctor, stomatologul familiei, n-o sa chiulesc. Saptamana viitoare intru in reparatii, nu stiu cum o sa ma hranesc cateva zile pentru ca se va lucra “bilateral”. Dar cine-o sa aiba dup’aia dintzu’ frumos?! O sa incep 2009 zambind cu toti dintii

Numai bine.

~ de honey pe 06/11/2008.