ghiseista – the secret

Etichete

bungee jumping, ghiseu, idioti, reclamatie, zambet

Stii femeia in fata careia mai devreme sau mai tarziu, inevitabil, vrei nu vrei, ajungi? Exact, tanti de la ghiseu. Ea este femeia cu mutra acra, plictisita, usor deranjata de prezenta ta in fata ghiseului, pe care o stim cu totii si esti perfect indreptatit sa te enerveze atitudinea ei.

Si acum THE SECRET – eu am fost ghiseista…extrema. Nu in sensul ca faceam bungee-jumping de pe ghiseu cu elasice de bani, ci ca oamenii ma percepeau la extreme. Au fost persoane care mi-au strans mana pentru faptul ca i-am scos dintr-o incurcatura iar altii care au facut reclamatie pentru faptul ca nu le-am zambit. Insa ceea ce va pot spune cu certitudine este ca pe lumea asta exista specimene deosebite – limited edition sa le spunem.

Pai cum mama dorului sa zambesti cand in fata ta se afla un analfabet si un semianalfabet care te privesc tamp si nu pricep de ce trebuie ei sa scrie o propozitie INTREAGA si se uita duios la tine “Cum adica…sa scriu?”.
Sau nenea tiristu’ care cine stie cand a vazut ultima data ce culoare are apa si emana danfuri de-ti lacrimeaza pupila iar stomacul se zbate sa nu elimine ultimile sticksuri pe care ai apucat pe fuga sa le ingurgitezi.
Sa nu uit zeii si zeitele intorsi de pe meleaguri mai latine decat ale noaste care au uitat cum se zice la Coca-Cola in romana si Don Juanii care sunt convinsi de faptul care esti lesinata de modul fermecator in care fac ei acordul intre subiect si predicat aproape de fiecare data.

“Just think of how stupid the average person is, and then realize half of them are even stupider!”

Cu toate astea trebuie sa fii relaxata si zambitoare chiar daca in timp ce la ghiseu ai in fata cel putin 10 specimene dintre cele de mai sus, primesti mail-uri de profunda nemultumire ca nu ti-ai indeplinit targetul pe saptamana asta iar la telefonul ce suna zglobiu trebuie sa raspunzi dupa maximum al treilea apel pentru a nu se supara persoana care greseste sistematic numarul de telefon si intraba cum isi repara displayul la samsungu’ lu’ maica-sa.

Ceea ce v-am descris este doar o frantura din situatiile cu care se confrunta o ghiseista zi de zi, asadar data viitoare cand va aflati in fata unui ghiseu priviti faptura din spatele lui cu un pic de compasiune si aveti 10 secunde in plus de rabdare.

Numai bine.

Ce faci?

Unde ramasesem? A, da. Am observat o chestie de multisor si-mi tot statea pe creier iar azi am zis ca musai tre sa scap de ea, nu de alta dar ma straduiesc sa mobilez mansarda continuu si am nevoie de spatiu.

Nu e bine sa raspunzi cu “bine”. La propriu, nu la figurat.

-Ce faci?
-Bine.
-Pai cum adica, atat? Gata? Asta e aproape o insulta. Daca n-ai chef sa vorbim poti sa ma eviti politicos, dar cum adica “bine”?

Dar de regula oamenii iau la rand activitatile, persoanele sau lucrurile din viata ta, poate poate se pot agata de ceva nasol.

-Ai tai ce mai fac?
-Copiii sunt ok?
-Proiectele le-ai finalizat?
-Masina cum merge?

Ar parea poate ca interlocutorul este realmente interesat de viata ta, ca ii pasa de tine, ca vrea sa te stie linistit si ca toate iti merg din plin, dar acum serios, nici propria-mi mama nu isi bate atata capul.

Asadar daca raspunzi cu “bine” ai incheiat conversatia intr-o secunda, ceea ce uneori poate fi extrem de util. Dar daca data viitoate incerci un “mmm, asa si-asa” sau “nu tocmai grozav” vei observa cum orizontul conversatiilor devine aproape infinit.

Ok, acum toata lumea status pe facebook: Nu mi-e bine!
Sa vedeti apoi feedback.

Numai bine.

badNEWS

Etichete

cafea, iarna, intretinere, job, stiri

Eu nu ma mai uit la stiri. Serios, ma deprima.
M-am trezit eu astazi ca o floricica, m-am imbracat topaind pe o melodie absolut idioata dar cu un ritm numai bun pentru un copil de cinci ani, un hit adica, mi-am pregatit cafeluta si cat am savurat-o am lasat stirile Pro TV pe fundal.
Zicea acolo o tantita ca romanii au depus 500.000 de cv-uri pentru job-uri prin alte tari. Adica pe langa cele cateva milioane plecate deja, mai dispar (oficial) jumatate de milion. Cam naspa.
Mai iau o gura de cafea.
Mihai Dedu spunea ceva ca peste cateva luni s-ar putea ca la un apartament de 2 camere intretinerea sa ajunga vreo 900 ron. Valeu, si eu am 3 camere, I’m screwed.
Incepusem sa inghit cafeaua cu noduri.
Dragalasul de Victor Slav anunta cu zambetu-i delicios pe buze ca iarna ce se apropie va fi cea mai grea din ultimii 1000 de ani.
Hai las-o-n grota! Da-o naibii de cafea.
Nu poti sa-ti incepi ziua in halul asta. Deci eu nu ma mai uit la stiri.

Numai (pe la altii) bine.

nu, nu am slabit!

Etichete

banca, inghetata, slaba, stres

Oi fi eu singura femeie care nu vrea sa slabeasca? Adica ok, recunosc, nu vreau nici sa-mi spuna cineva ca “amm, ai cam pus pe tine” dar nici sa fiu masurata din cap pana in picioare si sa se ajunga la concluzia “bah, ce-ai slabit…”.

E adevarat ca trec printr-o perioada cam stresanta. Visul mamei mele si cosmarul meu s-au implinit. Lucrez la banca. De vreo luna.
Cam tot de-o luna n-am mai dormit cum trebuie, am pierdut un sfert din podoaba capilara de m-a pus mama pe tratament intensiv cu propolis (wtf?), am subtile porniri de a vorbi singura, ocazionale atacuri de panica, d’astea light de toamna…in rest bine sanatoasa.

Azi am avut juma’ de zi libera, a doua jumatate sa fiu precisa, si mi se facu un dor inexplicabil de fostii colegi. Schimb dara traseul obisnuit care duce catre minunatul meu pat in care se intampla chestii absolut obscene ca de exemplu somn si-o iau catre gasca vesela.
Racolez prima colega la o tigara in fata firmei…bla bla:
-Vai, da ce-ai slabit!
-Ei nu, vi se pare.
Ma duc si la colega doi…bla bla:
-Mi se pare mie sau tu ai slabit?
-Nici vorba, sunt imbracata in negru si poate din cauza asta par mai slaba.
Apare fostul sef…bla bla:
-Bah, ce-o-ti avea voi femeile impresia ca barbatii va vor slabe? Inainte mai aratai si tu intr-un fel da’ acuma prea te-ai uscat.
-Ti se pare, nu m-ai mai vazut tu de mult.

Eu n-am fost de acord cu dumnealor si inca sustin ca n-am slabit dar eu de la tata stiu o treaba, daca doi iti spun ca esti beat te duci acasa si te culci. Asadar in cazul de fata m-am dus acasa si mi-am trantit un bol de cartofi ptajiti cu ceva cas dat pe razatoare peste si trei oua ochiuri deasupra. La desert am un castron urias (nu exagerez) de inghetata de piersici facuta in casa si mai tarziu servesc niste fursecuri sa fie treaba treaba.
Acu va las ca nu-i frumos sa vorbesc cu gura plina.

Numai bine.

buba la cap

Etichete

confruntare, cucui, lovitura, pisica

Va mai spuneam, o Honey abia trezita din somn nu functioneaza la parametri normali pana dupa prima cana de cafea iar de cand sunt posesoare de matza hiperactiva (yes, I’m officially lady with the cats) prima grija dimineata este sa-i ofer ghemului de blana hrana, lapte si nisip fresh. Asta presupune miscari destul de ample intr-o baie nu foarte spatioasa. De aici devine previzibil, nu?

Ei bine, iata-ma executand un dublu axel cu triplu tulup cu periuta de dinti in gura intre chiuveta si dulapiorul suspendat cu un bol in mana si Friskies junior in cealalta. In acel moment something went wrong, cred ca m-a enervat culoarea dulapiorului sau ceva pentru ca i-am dat un cap fix in usita pe colt asa, ca sa-l doara pentru nesimtirea de a fi alb intr-o baie bleu.
Dupa confruntare, surprinzator, dulapul a iesit victorios iar eu am stat cinci minute sprijinita de cada frecandu-mi proaspatul cucui. Asa am descoperit ca nici rosu sangeriu nu merge cu bleu.

Mai tarziu dupa ce mi-am revenit din dureri am plecat sa-mi vizitez fratele. Am observat ca se uita cam nedumerit la mine, mai precis fixa o anumita zona, undeva deasupra tamplei drepte. “What? M-a enervat unul si i-am dat un cap in gura de i-au picat doi dinti din fata, clar!?”

Mai pe seara, intoarsa la resedinta am avut o a doua tentativa asupra dulapiorului, de data asta cu partea stanga. Am eu o chestie cu simetria. Din fericire n-am fost la fel de hotarata ca prima data dar cred ca de acum langa prosop o sa agat si o casca de protectie…just in case.

Numai bine.

episodic

N-o sa va vina sa credeti dar da, aceasta va fi o alta leapsa primita ca de obicei da la thoughtsbyada. De data asta trebuie sa enumar seriale ce mi-au omorat jumatatile de ora sau orele dupa caz, dar am insa o nelamurire: cum le trec eu aici? Pe ce criterii? In ordine cronologica, alfabetica? Dupa cat de tare m-au prins/amuzat/speriat? I’m lost. Si apropo de lost, mie nu mi-a placut. Nici serialul, nici sa fiu lost…asa, in general. Deci serialul asta il elimin din prima si pentru ca nu mi s-au trasat niste linii dupa care sa ma ghidez o sa le insir in ordinea imdb -ului.

Primu’ primu’, mai dar chiar primul a fost “Dallas”. Mie nu-mi placea dar mama era fan si musai priveam si eu. Asa m-am indragostit de engleza deci pana la urma a fost si Dallas-ul bun la casa omului. In aceeasi perioada se mai putea urmari si “Dinasty” dar pe mine ma speria Joan Collins. Apoi m-a facut sa-mi fie frica de intuneric “Twin Peaks”. Nu mai tin minte absolut nimic din serial insa soundtrack-ul de inceput imi da si acum fiori.

In momente de plictiseala maxima apelam la “Sunsi bici” also known as “Sunset Beach” dar engleza bunicii l-a transformat in Sunsi Bici si mie imi place mai mult varianta ei. Si pe Michael Jackson la botezat Maica Gestern. Deh, femeie evlavioasa.

“M.A.S.H.” a rulat in acelasi timp cu “Married with children”, ambele foarte educative. M-au ajutat sa ma formez ca om si sa devin un membru de vaza al societatii. In aceeasi categorie se incadreaza “Melrose Place” si “Beverly Hills 90210″, acolo lectii de viata dom’le.

“Futurama” rules!

Si-apoi s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie; “Buffy the Vapire Salyer”, “Seinfeld”, “Friends”, “Gilmore Girls”, “Nip/Tuck”, “Sex and the City”, alea alea. Trebuia dara sa devin mai selectiva si deci au ramas doar cateva care au reusit sa-mi mentina interesul mai mult de doua episoade: “Prison Break”, “How I Met Your Mother”, “The Bing Bang Theory”, “House MD”, “Gossip Girl”, “Californication”.

“Heroes” m-a pierdut pe drum, “Flash Forward” devine plictisitor dupa al saselea episod, “Grey’s Anatomy” e dragut…si-atat.

Tanaru’ si nelinistitu’ este singura chestie absolut constanta din viata mea, va fi probail si a viitorului meu copil, si a copiilor lui, si a copiilor copiilor lui si…you know.

Acestea fiind spuse preluati preluata care cum vreti si va urez multa la revedere.

Numai bine.