hello, my gunoiers!

Din aprilie ma ameninta! Trebuia sa vina si momentul. A venit greu ce-i drept dar week-endul asta am reusit sa punem in aplicare planul conceput si dus la bun sfarsit de Teiuc si anume mult asteptata plecare in grup dezorganizat la munte, “Gunoiareala de vara”. Acum trebuie povestit si din prespectiva Honey-asca.

La mine destrabalarea a inceput de joi seara prin decolare cu “microbul”, urmata de aterizare deloc fortata prin smuncire de geanta cu rotile, direct la My Honey acasa, respectiv in Capitala. Dorul si timpul mult prea scurt m-au obligat sa adorm pe la doua si sa-mi dezlipesc genele pe la cinci si-un pic pentru ca eu am inteles gresit ora de plecare si am avut o ora avans nedorit dar savurat cu My Honey.

Racolarea matinala a fost realizata de Ada, romantic si boem…la Mc-ul din Dristor. Am fost dezamagita ca n-am putut sta in bratele Erminusei, ocupate fiind (ele, bratele) de un tort, asa ca mi-am facut loc bucuroasa in coasta stanga a Pisicii Turbate si we hit the road.

Asterixul colorat, Bulgaroaica, Alex, Nasa si Diana a.k.a. Mini Nasa au fost depistati pe parcurs iar in aceasta formula initiala am ajuns la pensiune superb asezata in causul muntilor.

Horea, Ioana si Mircea au aparut ulterior insotiti de-o palinca de la mama ei, slana si cateva cepe. Anachen si Andy ne-au fost livrati de Sburlea (Teiucul) si Sburlita. Superbul Jaguar a lui Greg a fost atat de dragut incat sa ni le aduca si pe aA (Anca) si fiica ei Iulia, Soso alaturi de trei prieteni s-au strecurat printre noi.
Cat am atipit eu vreo ora-doua gasca se marise. Carmen ne-a facut o scurta vizita, Motanul Pisicii Turbate si Vulpele au aparut mai pe la urma si-am apucat sa schimb o vorba-doua si cu Chitzy.
Au mai lipsit cativa de la apel dar marele absent a fost, ca de obicei, gunoierul sef Dono.

Ei…si cam de-aici mi s-a taiat mie filmul.

Glumesc! In principiu, citand un mare Asterix in viata, am: ras, baut, mancat, ras, dormit, ras, mancat, baut. Printre toate astea, am facut si-o scurta vizita Cetatii Rasnov. E bine, sanatoasa, va transmite salutari.
Atat ne-a lasat ploaia sa vizitam, de-asta am fost nevoiti sa bem,mancam, radem, dormim, bem, radem.

Din pacate duminica am fost nevoita sa ma despart de gasca enumerata mai sus si sa fac drum intors.
“Microbul” ce trebuia sa ma livreze la Focsanigeles parasea Capitala pe la 7 seara. Drept urmare, pentru ca am fost avertizate de prieteni ca DN-ul o sa fie sugrumat de trafic, am luat-o…fix pe-acolo.

Luandu-mi gandul de la a prinde “microbul” m-am reorientat repejor catre Gara de Nord si in timp ce asteptam la coada sa-mi iau bilet pentru trenul ce avea sa plece peste cateva ore, The Brain mi-a sugerat sa sun un prieten, macar sa-mi tina de urat pana pleaca trenul, dar dumnealui a avut o idee mai buna:

-Nu ti-ai luat bilet inca?
-Nu, acum stau la coada in spatele lu’ nenea de pleaca la Caracal.
-Si cat costa bietul?
-Nu stiu draga, n-auzi ca astep randul la gheseu?
-Pai ma gandeam sa te duc eu…
-Jura-te! Cat gaz iti trebuie?
-Depinde cum merg…
-Cum iti place tie!
-Atunci ne trebuie mai mult.

Pe scurt, intr-o ora jumatate eram acasa la o tigara cu mother povestindu-i ce gunoieri misto am cunoscut.
M-a intrebat cat de mult mi-a placut. Ei bine…inca nu m-am indurat sa-mi desfac bagajul.

Numai bine.

P.S. Poze si alte povesti haioase gasiti aici si aici.

checking in

Daca va spun ca de trei saptamani nu m-am mai apropiat de calculator ma crede cineva? Pe bune! Acum cateva zile am realizat ca mi-au taiat netul pe motiv de (n-o sa va vina sa credeti) neplata. Ultima data cand s-a intamplat asta in jumatate de ora eram in fata ghiseului cu factura in dinti, iar acum am aflat de la frate ca beculetele de la modem palpaie inutil. Abia astazi m-am urnit catre provider.

De ce n-am mai stat in preajma pc-ului…nu sunt sigura. Aveam doar senzatia ca ratez ceva daca ignor telefonul si-mi ascund cap’shorul in spatele display-ului.
Inafara de jobul ce imi ocupa mare parte din saptamana (si trebuie sa recunosc, nu ma deranjeaza prea tare), in restul timpului incerc sa profit de zilele si noptile superbe de vara.

In zilele de week-end o sa ma gasiti la piscina pentru ca abia la 24 de ani am si eu un bronz decent si sunt alintata cu afectiune “tiganca”. In sfarsit seman si eu putin cu fratele din dotare. Nu mai suntem “vanilie” si “ciocolata”, ci…”caramel” si “ciocolata”

In alta ordine de idei, a reaparut Skittles!!! Me so happy! Acum am si alte chimicale pe care mi le pot intoduce in sistem cu zambetul pe buze. Yey!

In rest, bine sanatoasa, cu prietenii in jur si fara net la serv de unde as mai fi putut raporta din cand in cand.
Acum ma retag in blogroll, am muuuuuuuuult de recuperat.

Numai bine.

de la 2 la 4 roti

A.S.
La Multi Ani doamna Nita! Sunteti o femeie deosebita si asa cum am indragit-o pe fiica dvs., nu se putea sa nu-mi deveniti si dvs. draga. Va doresc din suflet multa sanatate, fericire si sper sa duceti cu succes la capat toate planurile pe care vi le-ati facut.

Don’ Doctor, te-am urat, te mai urez o data. Sa fii fericit si sa ai mereu un motiv sa zambesti. Sper ca asta faci si acum. Implinesti o varsta tare frumoasa, bucura-te de fiecare clipa! La Multi Ani, botule!

Mana sus cine mai stie cum arata Pegas-ul. Lasa mai mana jos, ziceam de bicicleta. Oricum, daca ai mai putin de 20 de ani, nu prea stii despre ce vorbesc eu aici. Daca ati uitat cum arata, pun o poza asa…orientativa.

Micuta bicicleta este o ruda batrana si saraca a BMX-urilor si semicursierelor. Pe la 7-8 ani am mostenit un Pegas de la frate, el primind un Mountan Bike ceea ce era mare fitza pe vremea ceea. Desi par un pic invidioasa, nu eram, oricum la a lui nu ajungeam cu piciorutele la pedale.
A mea batranica nu arata nici pe departe asa frumos ca cea din poza, era verde cu puncte multe de rugina, franele nu prea tineau, lantul mai pica din cand in cand, saua era putin rupta…dar era a mea si era cea mai frumoasa.

Ei, acum daca tot o aveam, trebuia sa invat sa o utilizez ca atare.
Am impins-o pana in varful unei pante, m-am catarat pe ea, inima imi batea din ce in ce mai tare,am tras aer adanc in pamani, mi-am facut curaj si am pus sandalutele rosii pe pedale lasand bicicleta sa lunece la vale in timp ce eu ma chinuiam sa-mi gasesc echilibrul.

Si-am meeeers…doi metri tremurati si-am cazut. Ignorand genunchii zdreliti am mai incercat o data, si inca-o data, si inca o data pana cand cei doi metri s-au facut patru, apoi opt iar in cele din urma Pegasul meu mi-a dat aripi.

Cateva zile ai mei parinti nu ma vedeau ziua, abia la inserat intram in curte cu obrajii inrositi de vant si efort. Ce senzatie minunata de libertate, incredere, ce lucru minunat mi se parea ca realizasem…puteam pleca oricand oriunde, aveam Pegasul meu! Mi-a lasat atat de multe amintiri…chiar si o cicatrice pe interiorul gambei stangi.

Am crescut si am luat carnetul de conducere, fiind o soferita destul de timorata si nu foarte sigura pe ea cu atat mai mult cu cat eram la volan destul de rar. Cand prindeam ceva indemanare si incredere faceam o pauza involuntara de cateva luni si reflexele abia formate dispareau.

Pana astazi cand senzatia minunata ce am avut-o pe 2 roti, am simit-o si pe 4. Acum mai am nevoie doar de un altfel de Pegas.

Numai bine.

BFF sau nu

Foaie verde de tutun, am om leapsa sa va spun.
Fata mea (daca tu esti mama atator fatuci, iti trebuie si tie o mama) ma provoaca sa va vorbesc despre fetitele, adolescentele si femeile ce mi-au fost sau imi sunt prietene.
Din motive ce au depins mai mult sa mai putin de mine, am fost mai mereu inconjurata de masculi si m-am simtit intotdeauna in largul meu si mai relaxtata printre ei. Au fost totusi fapturi diafane care mi s-au lipit de sufet si-am sa le enumar in ordine cronologica:

Pe cand eram un chistoc de uom si ma tavaleam toata ziua prin tarana si ma cataram prin copaci ca o maimutica, o aveam ca tovarasa de joaca pe Denisa. O fetita cu parul luuung luunng si foarte frumos, castaniu inchis, cu ochi caprui mari si intunecati aproape mereu tristi, trupusor firav si suflet mare. Denisa era foarte timida si-avea un bun simt fantastic. Acum, din cate stiu, s-a casatorit si locuieste undeva in Bucuresti. Uneori mi-e dor de ea.

Prin generala eu si Adriana eram nedespartite, locuiam la cateva blocuri distanta si dormeam pe unde ne lua somnul, la mine sau la ea era acelasi lucru. Eam colege de clasa si tin minte ca am fost foarte rea la un moment dat in timpul unei ore de mate. Am pus o mana pe banca, cealalta pe scaunul ei si-am inceput sa le hatan simultan strigand nu foarte tare dar cat sa ma auda ea “Cutremur!”. Adriana avea o mare teama de cutremure si va imaginati ce puternic s-a auzit tipatul ei in linistea provocata de functii si integrale. In timp legaturile dintre noi s-au destramat. Am crescut, ne-am schimbat si ramasesera foarte putine lucruri pe care le aveam in comun. Desi acum suntem in acelasi oras…nu-mi este dor de ea.

Oana, ooo daaa. Ultimii ani de liceu, primii ani de facultate au fost cei mai frumosi de pana acum si i-am petrecut cu Oana. Impreuna am ras pana la lacrimi si-am plans pana ni s-au uscat obrajii. Ne-am plimbat peste tot si nicaieri. Nu ne-am certat, dar n-am schimbat mai mult de doua vorbe in ultimii ani.

Pufa. Colega de liceu si de facultate. Fiinta sociabila, foarte haioasa, creata, cu ochi verzi foarte frumosi si posesoare de bichon frise. Pufa are un suflet mare si ma facea sa rad cu lacrimi. Din cauza ei, in primul an de facultate am vazut fiecare rasarit. Nu, nu ma trezea, abia atunci adormeam. Stateam plante sub pilota cu un bidon gol de 5 litri pe post de scrumiera.
Te-as scoate le o cafea Pufa. La Turabo, ca acolo iti place tie.

The best of the best trebuia lasat la urma si asa s-a nimerit, sa o cunosc acum cativa ani pe My Honey.
Eu si Pufa intr-o masina (eu in dreapta), asteptam sa coboare prietena ei. A iesit din bloc o bruneta cu ochi de husky, s-a oprit o secunda cand m-a vazut in masina si cu un ton evident deranjat: “Pufa, daca nu stau in fata eu nu mai merg”. Eu am zambit si i-am cedat locul, jumatate de ora a fost suficient sa ne imprietenim. My Honey este o balanta incredibila care inca ma mai socheaza dupa 4-5 ani de cand ne cunoastem. A fost stanca de care ma agatam pentru a nu ma ineca printre valurile Bucurestiului. Au fost nenumarate nopti in care am vorbit pana ce razele soarelui risipeau intunericul din garsoniera de la eajul 11 din Dristor. Imi este foarte dor de ea.

Delliana, povesteste-mi despre prietenele tale.

Numai bine.

cu ce ma imbrac azi?

Sa nu radeti ca este o problema serioasa din cele mai vechi timpuri. Pun pariu ca si Eva era tare nehotarata daca sa poarte frunza de brusture in contrast cu pielea, sau cea de cucuta pentru a-i scoate ochii in evidenta si sa se asorteze cu noroiul de pe talpi.

Nu poti iesi din casa asa, oricum. Hainutili trebuiesc alese in primul rand in functie de activitatea pe care urmeaza sa o desfasori. Par example, daca iesi sa duci gunoiul, topul si papucii trebuie sa se asorteze cu sacul de gunoi. Cand se pleaca la piata, sunt recomandate culorile deschise, vii, pentru a te asorta cu prazul, conopida sau ridichile. Negrul si maro-ul doar daca te duci sa cumperi cartofi, dar culorile nu se combina NICIODATA. Eu asa am auzit.

Ai de gand sa iesi cu fetele la o cafea? Foarte frumos, dar gandeste-te dinainte la locatie. Cica e de porc daca aufitu’ are aceleasi culori precum canapeaua/tapetul/mocheta, doar nu vrei sa te camulfezi, nu?! Este un must sa-ti iei o geanta maaaaarrrreeee, atat de mare incat sa aiba propriul ei scaun. O sa-ti amuzi prietenele cand vine nota de plata si tu o sa scobesti prin genta dupa portofel pana se plictiseste chelnerul.

Este week-end si vrei sa te duci in club. What to wear, what to wear? In prima faza ai fi tentata sa probezi n’spe topuri, tz’spe blugi si fuste pana te trec toate…fiorii pentru ca, nu-i asa, nu te poti duce oricum in club.
Ba da, poti! Cu exceptia bashchetilor, poti sa pui cam orice pe tine din doua considerente:
1. In club este de obicei semi-intuneric, doar cateva lasere si mult fum.
2. Persoanele din juru-ti vor avea cu siguranta privirea incetosata de la…fum.
So chill.

No amu fata mea, te-ai facut mare si te-ai angajat. Trebuia s-o faci si p’asta. Cat sa te mai intretina boul? Ofis autfiturile se aleg in functie se sexul sefului. Daca seful este barbat te poti imbraca oricat de trendi-flendy. Orice culoare sau combinatie de culori poate fi abordata, dar cu o oarecare tenta de decenta, asortat cu un zambet constant. Poate tamp, dar constant.
In cazul in care esti subalterna unei sefe, iti poti alege hainele la fel ca in prima situatie. Deci pana la urma sexul sefului nu conteaza atat de mult (dar daca esti foarte curioasa poti sa-l/o intrebi). O sa-ti placa maxim sa vezi cum moare sefa de ciuda ca tu esti mai fancy decat ea. Zambetul nu mai este deja obligatoriu ci involuntar.

In concluzie:
-maro+negru(am auzit)=cah;
-nu mai imbracati animalele de companie!!!!!
-nu-ti lua tocuri la munte;
-buna ziua, bat pari, am venit sa-mi dati toporul.

Numai bine.

risky business

Ce daca este criza. Daca esti baiat/fata descurcaret/a poti face banuti frumosi chiar si ca simplu angajat. So, unul din joburile care te pot tine la suprafata in perioada asta gri spre maroniu inchis, este cel de casier/a.
Dar nu oriunde, ci la o casa de schimb valutar.
Sunt cateva conditii ce trebuiesc indeplinite:

1.Exchange-ul trebuie sa perceapa comision, cu cat mai mare cu atat mai bine pentru voi pen’ca o sa primiti un procent din tranzactii. Si acesta este de preferat sa fie cat mai mare.

2.Trebuie musai sa aveti cohones. Neste neni si tanti s-ar putea sa-si doreasca a va pune pielea pe bat dupa ce i-ai usurat de cateva mii de lei. Reactiile pot fi variate si surprinzatoare. Fie din partea unor doamne aristocrate abia intoarse in tara ce pot si vor face un scandal demn de-o mahala desfundata, pana la domni si domnite isterice ce probabil vor chema Parchetul, Salvarea, Pompierii, Politia. Trebuie sa va pastrati calmul, in cel mai rau caz persoanele in cauza se vor alege cu o amenda pentru deranjarea linistii publice.
In cazuri exceptionale, persoane ce au schimbat valuta la exchange-ul unde lucrati, se vor posta cateva zile in sir cu o pancarda improvizata pentru a incerca sa-si recupereze banii.

3.Doamnele si domnisoarele vor fi nevoite sa faca loc in posetute pentru spray-ul cu piper, de preferat se va tine in buzunarul destinat celuliciului. Pentru domni se pot gasi si tocuri speciale cu sitem de agatare la nadrag curea, in locul mobilului. Va fi derutant o perioada pana va veti obisnui substanta iritanta in ochi de fiecare data cand va suna telefonul, dar este un mic sacrificiu facut pentru siguranta voastra.

4.Deasemenea, veti mai avea nevoie de cateva maruntisuri precum: peruca, sapca/palarie, perciuni, mustata si barba autoadezive, hanorac cu gluga – inclusiv pe perioada verii, o sticla de apa oxigenata pentru cazurile in care va uitati peruca, in cazuri extreme – o masina de tuns.

5.Este esential sa aveti refelxe rapide, butonul de panica trebuie actionat in cel mult 30 de secunde dupa izbucnirea persoanei tzepuite pentru a se preveni eventualele incidente neplacute.

Deci se poate traversa perioada asta dragilor, trebuie doar sa aveti tupeu si sa fiti fani scandal, restul vin de la sine.

Numai bine.