eu chiar nu inteleg…

De ce m-a prins atat de tare “Chica Bomb” a Danului Balanului? Serios acum, chica…bomb?! Uatafac? Imi place de mor si melodia si videoclipul. Nu inteleg…

De ce atunci cand e cod galben fulguie si cand se ridica averizarea de cod se usureaza norii pe noi trantindu-ne toti nametii in cap?

De ce mi-am luat in seara asta 2 kg de fructe de buna voie si nesilita de nimeni? Eu nu mananc atatea fructe in 5 ani adunat.

De ce refuz sa accept faptul ca afara este iarna iar eu plec la aceeasi ora la serviciu ca asta vara? In fiecare zi intarzii la serviciu, apoi imi promit ca ziua urmatoare plec mai devreme si de fiecare data, fara exceptie, uit. Asta fac din noiembrie. Nici nu cred ca mai are rost sa-mi bat capul, mai e un pic si vine primavara.

De ce mi se rup fermoarele gecilor fix atunci cand sunt -175 grade afara?

De de vecina de la blocul de vis-a-vis se ia de mine cand duc gunoiul la ghena? I-am spus doar ca e suficient spatiu cat sa incapa si ea. Acum duc gunoiul numai pe la 4-5 dimineata imbracata in trening negru si cu cagula pe fatza, cu sacul de gunoi in spate, tarandu-ma pe burta sau lipindu-ma de peretii blocului sa nu ma vada.

De ce daca am patru metri patrati de pat doar pentru mine, eu dorm pe un coltisor?

De ce n-am suportat fes sau caciula pe cap pana la varsta asta si-acum nu mai pot iesi din casa fara bascuta pe cap?

De de pe orice fel de tastatura de telefon sau calculator tasta cinci are mici protuberante?

De ce continui sa imprumut o prietena cu bani cand stiu sigur ca nu mi-i da niciodata atunci cand spune ca mi-i da?

De ce se asteapta un amic sa ne mai vedem daca ma anunta ca intarzie 5 minute si ma suna tocmai peste o ora? Daca mi-e amic se presupune ca ma cunoaste si deci prin deductie logica realizeaza cam cate spume fac atunci cand astept.

De ce le-am scris pe toate aici? Sa pot si eu adormi mai usor in seara asta in puii mei, altfel mi se plimba toate intrebarile astea prin minte pana la 4-5 dimineata…si-apoi tre’ sa ies sa duc gunoiul.

Numai bine.

hit the gym

Dupa ce sarbatorile au trecut, dupa ce concediul s-a terminat si somnul nu s-a mai intrerupt la 11-12 ci mult mai devreme cand afara este inca intuneric, am inceput sa observ urmele lasate de dulcea leneveala. Pe coapse au aparut urme de friptura si salata boeuf, abdomenul avea urme de sarmalute si caltaborsi, pe fese erau din ce in ce mai pronuntate urmele lasate de cozonaci si prajituri.

Deci nu se mai putea. Trebuia sa iau masuri…de pantaloni…de trening. Ca n-aveam. Si ma luase gandul sa merg la sala. Asadar am racolat trei prietene, am achizitionat echipamentul (pantaloni sport+tricou), am ales sala de tortura iar in cele din urma am stabilit data de 1 februarie ora 6 seara sa fie toata lumea disponibila. Adica ieri, cand a nins cu spume.
La 5 venisem deja de la serviciu si eram cu hrana in fatza. La 5.30 bing-bang la usa. Nenea Puiu a venit sa-mi repare masina de spalat. Pfui! Uitasem de nena Puiu. Il duc pe om val-vartej la masina, il plantez in fatza ei si ma intorc la blidul cu mancare.
Pe la 6 fara 10 il aud pe nenea Puiu: “Don’soara am terminat.” “Gata? Merge?” “Nu, nu merge. Imi mai trebuie o garnitura si n-am la mine. Vin maine.” Il conduc tot val-vartej la usa si incep sa sun prietenele de suferinta.
Prietena nr. 1: “As merge dar n-am reusit sa fac rost de bani pentru sala. Las’ ca vin de saptamana viitoare.”
Prietena nr. 2: “Eu nu pot azi sub nicio forma, am o groaza de treaba. Dar de maine sigur vin.”
Prietena nr. 3: “Mai, eu cu draga inima as fi mers dar a intrat unu’ in masina mea si acum sunt pe la politie. Nu cred ca mai ajung.”
Asadar din 4 bucati am ramas doar eu. Am tras de mine vreo jumatate de ora caci singura n-aveam niciun chef sa ma duc dar intr-un final a castigat dorinta de a scapa de urmele bucatelor craciunesti.

Am descoperit sala destul de bine ascunsa, am platit abonamentul care vine la pachet cu intepaturi de inima si-am inceput tortura. Am pedalat pe loc pana mi-au cedat gambele, am urcat scari invizibile pana la etajul 70, am tras de un fier pana a venit o tanara si mi-a spus ca acolo pun piciorul, nu mana, iar la urma m-am vibromasat ca sa ma relaxez.
Totul a culminat cu un dus fierbinte + doua aspirine.

Maine o iau de la capat. S-a anuntat si una din prietene.
Wish me luck.

Numai bine.

femeia ideala

Cu vreo saptamana in urma cand Kitty inca imi era colega, mi-a citit un aricol de umplutura dintr-o revista dintr-asta de scandal, ce ne-a facut sa ne strambam de ras. Am scormonit putin internetul si l-am descoperit in Cancan. Va spicuiesc din aricol partile ce m-au amuzat cel mai tare.

“Sani mari vs. sani mici
Orice femeie care va citi urmatoarele randuri va avea un soc: barbatii nu sunt foarte atrasi de sanii mari! Sondajele au aratat ca 70% dintre barbati prefera sanii de marime medie.”
- Ia uite cum tocmai s-a dus dracului o industrie de muuulte milioane de euro. Femeile socate in urma citirii acestor randuri vor regreta amarnic cele 3-4 mii de euro investite in silicon, plus chinurile operatiei. In urma acestor dezvaluiri chirurgia plastica o sa dispara.

“Sex din prima seara vs. sex dupa a treia intalnire
Ele se feresc de sexul din prima seara si multe femei considera ca barbatii doar asta cauta. Surpriza! Ei vor sex dupa doua, trei intalniri, dar nu din prima. In prima seara, spun 72% dintre cei interogati, vor sa cunoasca femeia mai bine, pentru a sti cum sa o multumeasca atunci cand vor ajunge in pat.”
-Conform unui alt studiu desfasurat in paralel s-a dovedit ca 72% dintre cei interogati tind sa minta in momentul completarii chestionarului tocmai pentru a induce in eroare femeile naive ce cred in astfel de procentaje. Surpriza!

“Lenjerie rosie vs. neagra
90% au ales negru! Rosu e pentru tauri, iar culoarea nici nu pune in evidenta anumite forme. Negru inspira senzualitate, iar o parte din ei au replicat ca rosu le lasa impresia de femeie usoara. “
-Acelasi studiu paralel a dovedit ca a doua zi dupa indepartarea de catre partener a lenjeriei de pe trupul femeii, 90% dintre cei chestionati nu isi amintesc ce culoare avea lenjeria, 7% sufera de tulburari cromatice, 3% nu isi amintesc foarte clar nici partenera, cu atat mai putin culoarea lenjeriei purtata de aceasta.

“Par desfacut vs. par prins
Daca ar fi dupa ei, nu s-ar fi inventat elasticul de prins parul. 67% spun ca femeia trebuie sa aiba parul lung si desfacut, pe cand 20% au spus ca nu-i deranjeaza ca doamnele sa-si stranga parul din cand in cand, atat timp cat nu e un gest permanent.”
-Aici nu-i pot invinovati absolut deloc pentru aceasta preferinta. Cum majoritatea sunt dezechilibrati financiar de vizitele partenerelor lor la coafor, doresc ca macar sa se bucure de investitie.

“Fard vs. natural
Acesta ar fi poate cel mai mare secret al lor, pentru ca putine femei stiu ca barbatii urasc fardul.”
-Inca o industrie s-a dus naibii. Eu cred ca in urma articolului astuia s-a declansat criza mondiala.

“Tocuri vs. balerini
Tocurile sunt HOT daca nu sunt purtate prin parcuri sau la piata. Barbatii stiu surprinzator de multe despre tocuri si asortarea lor. 50% au raspuns ca prefera tocurile medii, care sa puna in evidenta glezna. 30% prefera balerinii, datorita firii lor sportive. 20% au mentionat ca nu le prea pasa cu ce se incalta ea.”
-Pai daca 80% dintre barbati acorda atata atentie tocurilor, restul de 20% mi se par cam dubiosi. Par prea nepasatori. Eu cred ca ei sunt cei care umbla prin casa in tocurile de 12 ale partenerelor si le probeaza lenjeria rosie sau neagra cand acestea sunt plecate la piata sau in vizita la mame.

“Fusta vs. pantaloni
Aici femeile au dreptate, barbatii sunt obsedati de fusta! Barbatii te vor in fusta chiar si cand dormi, dorinta votata in proportie de 98%!”
-Ati citit, da? Obsedatilor!

Numai bine.

pe scurt

• Luni a decolat catre plaiuri britanice singura mea colega. Acum am ramas doar eu mimoza printre sapte masculi. In timp ce priveam masina ce mi-o ducea pe Kitty catre aeroport am soptit trist “There goes our last female…”.

• Ieri fiind foarte ocupata facand nimic, m-am chinuit doua ore sa lamuresc unul din colegi de ce un administrator de firma nu este obligat sa aiba studii superioare sau medii si de ce un contabil, da. Doua ore…Va dati seama in ce hal ma plictiseam…

• “Roamania ocupa primul loc in topul statelor de origine a prostituatelor imigrante din 25 de tari.  12% dintre prostituatele chestionate in toate tarile au marturisit ca provin din Romania.” (sursa) Inca o data se confirma ca ne exportam valorile.

• Adrian Streinu Cercel: “Vaccinul antigripal pandemic este un vaccin eficient si foarte bine tolerat. Studiile care au fost facute ne-au demonstrat, destul de clar, ca dezvolta protectie si dezvolta o protectie la un nivel destul de bun.” (sursa)

• “Un tanar de 23 de ani din Resita si-a pierdut cunostinta si a paralizat dupa ce si-a facut vaccinul impotriva gripei porcine.” (sursa)

• Ninsoarea i-a luat din nou prin surprindere pe cei ce se ocupa de dezapezire. Dar totusi sa fim indulgenti, e abia ianuarie, cine se astepta sa ninga?!

• Abia azi am realizat cat de tare imi aluneca cizmele si doar in laterale. Cu siguranta toti cei care au trecut astazi pe langa mine pe strada si-au imginat ca m-am tratat de frig cu vreo 5-6 vodci.

Numai bine.

at Times all times are good times

Mai tine careva minte serialul Cheers? Cel cu Ted Danson, George Wendt, Shelley Long? E vechiut, au inceput sa-l difuzeze in ‘82 si i-au tinut audientele pana prin ‘93. La noi a ajuns mai greu, deci taman cand abuzam eu de tv.
Ideea era simpla, iar toata actiunea comica se desfasura in barul Cheers, “acolo unde toti stiu cum te cheama”.

Ei, eu am Cheers-ul meu. In varianta autohtona, Times. Imi amintesc exact prima data cand am nimerit pe’acolo. Era prin martie si-am pomenit in treacat de el numindu-l atunci “pseudo-club”. Pai si normal, pentru ca nu-i club. E pub.

Prima data cand am ajuns acolo, mi-a luat destul de mult sa ma integrez. Dupa ce am deschis usa am intrat direct in hora. Deci cred ca mi-a luat mai mult de trei secunde. Ca usa se deschide cam greu.
Apoi am descoperit in spatele pubului, piscina. Iar asta vara n-am fost foarte des…in alta parte decat acolo. Si nu doar ziua.
In toamna au amenajat oamenii undeva mai ascuns inca un spatiu de destrabalare, dar n-am foat prea des acolo decat vinerea si sambata. In restul saptamanii stateam in fata.

Intr-un week end eu si prietena V. am ajuns mai devreme iar gasca ne-a cam lasat balta si cum n-avea rost sa tinem masa pentru doar doua persoane, V. a inceput sa se fataie prin pub iar eu am fost poftita in bar langa tanarul barman B. Si cam asta a fost. Week end-ul urmator m-am dus de-a dreptul in bar. Pentru ca-mi gasisem locul. Acolo ma puteam desfasura si elibera de stresul adunat peste saptamana.

Pentru mine Times-ul este exact Cheers. Un loc unde nu te poti simti niciodata singur/a. “Acolo unde toti stiu cum te cheama”. Unde atmosfera e intotdeauna faina, unde nu se aud manele, unde house-ul nu-ti bubuie timpanele, unde nu vin ghilanii pentru ca nu sunt pitzipoance. Dar mai ales pentru ca intotdeauna esti intampinat cu un zambet.

Asadar, daca sunteti din Focsani sau popositi o zi-doua, aici sunteti oricand bineveniti.

Numai bine

revolver

“There is something about yourself that you don’t know, something that you will deny even exists until it’s too late to do anything about it.

It’s the only reason you get up in the morning, the only reason you suffer the shitty boss, the blood , the sweat and the tears. This is because you want people to know how good, attractive, generous, funny, wild and clever you really are.

“Fear or revere me but please, think I’m special.”

We share an addiction, we’re approval junkies. We’re all in it for the slap on the back and the gold watch, the hip-hip-hu fucking ra, “look at the cleaver boy with the badge”, polishing his trophy, shine on new crazy diamond… Because we’re just monkeys wrapped in suits begging for the approval of others.”